Lecții din Prahova

În ultimii trei ani am făcut parte din consorțiul internațional BOLSTER, care a investigat procesele de implementare a Programului pentru Tranziția Justă în șapte regiuni din Europa care depind de industrii cu emisii ridicate de carbon. Noi ne-am desfășurat cercetarea aplicată în zona Prahova, una dintre cele mai vechi regiuni petrolifere din lume.

În Prahova am discutat cu actori instituționali, ONG-uri, companii mici și mari, cu inițiative comunitare și cetățeni. Am fost în orașele mari ale județului și în localitățile în declin care se zbat să redevină locuri cu sens pentru locuitorii lor. Am monitorizat programul și am facilitat procese prin care comunități locale s-au apropiat de conceptul tranziției juste și au construit viziuni de viitor pentru regiune. În urma acestor procese, am conturat cinci recomandări care credem că pot fi utile la nivel național în următorul ciclu de programare.

1. Guvernanță participativă și echitabilă

Ambițiile Pactului Verde European se transpun în practică diferit de la o regiune la alta, în funcție de cine este „la cârma” procesului. Ceea ce înseamnă că în unele regiuni planificarea programului s-a bazat pe consultări extinse, care au implicat grupuri diverse de reprezentanți ai societății civile, ai societăților comerciale și profesionale, și ai comunităților care sunt grupul țintă al programului. Totuși, în la fel de multe locuri, au fost aduși la masa consultării doar actorii cu putere politică sau interese comerciale.

Observând situația din Prahova, o lecție importantă este că participarea nu apare peste noapte, are nevoie de o bază solidă și exersată de implicare civică. Regiunile au istorii diferite în ceea ce privește colaborarea și politicile publice, iar în multe zone din România, guvernanța participativă trebuie inițiată aproape de la zero. Chiar și cu cele mai bune intenții la bord, contextul este marcat de autorități publice care nu sunt obișnuite să deschidă procesul decizional către alții și de o plajă de ONG-uri mică și puțin activă, care nu este obișnuită să-și ceară locul la masa consultării. Așadar, propunem următoarele recomandări:

• Implementarea unor mecanisme de guvernanță incluzivă la nivel regional și local, care să asigure reprezentarea echilibrată a tuturor grupurilor, inclusiv a organizațiilor societății civile, comunităților locale și grupurilor marginalizate în structurile de decizie ale planurilor teritoriale pentru tranziție justă;
• Consolidarea transparenței și a mecanismelor de consultare publică în toate etapele programului (planificare, implementare, monitorizare), inclusiv prin forumuri multi-actor locale, pentru a garanta transparența și legitimitatea deciziilor, dar și pentru a crește încrederea publică în procesul de tranziție;
• Dezvoltarea capacității autorităților publice locale și regionale de a colabora cu societatea civilă și de a facilita procese de participare civică, prin formare profesională, schimb de bune practici între regiuni cu experiențe diferite de colaborare și pilotarea unor metode inovatoare de implicare civică, adaptată nevoilor și capacităților comunităților locale;
• Alocarea de resurse financiare dedicate participării, prin care persoanele și organizațiile consultate să poată fi plătite pentru timpul investit.

2. Incluziune socială și combaterea marginalizării

Marginalizarea nu este un fenomen temporar și izolat, generat strict în contextul tranziției verzi sau a unui nou val de transformare economică. Deseori, vulnerabilitățile nou-apărute în contextul actual se lipesc de forme de marginalizare deja existente, pe care le exacerbează. Dacă nu se abordează inclusiv barierele structurale care duc la excluziune socială, tranziția justă rămâne un concept de suprafață iar miza sa riscă să fie ratată. Prin urmare, recomandăm următoarele lucruri:

• Integrarea dimensiunii sociale în prioritățile de finanțare aferente tranziției juste, pentru a preveni accentuarea inegalităților și excluderea categoriilor vulnerabile;
• Crearea de instrumente specifice de sprijin pentru grupurile marginalizate, precum granturi mici, microfinanțare, centre de sprijin comunitar și programe de formare profesională adaptată nevoilor locale în cadrul programului de tranziție justă;
• Elaborarea de planuri regionale integrate, care să abordeze cauzele profunde ale excluderii economice și ale dezechilibrelor de dezvoltare sau corelarea intervențiilor din cadrul tranziției juste cu alte instrumente de politici publice (de exemplu, programele de dezvoltare regională și incluziune socială), pentru crearea unor sinergii necesare pentru combaterea marginalizării structurale.

3. Dezvoltarea capitalului civic și comunitar

Coagularea comunitară, dezvoltarea societății civile, înțelegerea mizei tranziției verzi în rândul societății sunt elemente esențiale pentru a susține o tranziție mai echitabilă. Participarea civică și coeziunea socială din zonele de tranziție justă nu trebuie să fie privite drept consecințe ale programului, ci sunt condiții esențiale ca o tranziție verde și justă să poată avea loc. Considerăm că sunt necesare următoarele demersuri:

• Susținerea dezvoltării societății civile la nivel local, prin finanțarea ONG-urilor și grupurilor civice care facilitează participarea comunităților la procesele de planificare și la implementarea unor proiecte care să contribuie la tranziția verde;
• Promovarea educației civice și climatice, în special în rândul tinerilor, pentru creșterea sentimentului de agentivitate (agency) și implicarea lor în viziunea de transformare a regiunii
• Crearea de spații comunitare multifuncționale (centre de tineret, ateliere, hub-uri civice) care să devină nuclee de coagulare socială și de inovație locală în zonele de tranziție;
• Întărirea comunităților ca actori de schimbare, prin sprijinirea inițiativelor locale de voluntariat, economie circulară și regenerare urbană.

4. Comunicare, înțelegere și traducere între actori

Este nevoie de traducere și facilitarea înțelegerii reciproce între diverșii actori implicați, mai ales când între ei există diferențe majore de putere și jargon profesional (inechitate epistemică). La momentul actual în România „tranziția justă” este un termen birocratic, cunoscut de cei care parcurg documentele programelor și finanțărilor europene. Nu este un limbaj facil pentru discuții cu tinerii care trebuie să se pregătească pentru alte joburi sau cu persoanele care locuiesc lângă un sit industrial contaminat. Accesibilizarea informațiilor și a resurselor educaționale privind tranziția justă sunt esențiale pentru implicarea comunităților locale în procesul de tranziție. Așadar, propunem:

• Instituirea unor mecanisme de „traducere facilitată” între limbajul tehnic al politicilor publice și înțelegerile cotidiene ale comunităților afectate (campanii de informare, programe de facilitare comunitară pe această temă etc.);
• Formarea unor facilitatori locali („mediatori ai tranziției”), capabili să medieze dialogul între instituții, comunități, ONG-uri și mediul economic în procesul de tranziție justă;
• Elaborarea unui cadru comun de terminologie și instrumente de comunicare vizuală pentru a crește înțelegerea procesului de tranziție justă la nivel local.

5. Recalibrarea priorităților de investiții

În prima derulare a fondului (FTJ) în țară, o singură linie de finanțare a fost dusă până la capăt, iar aceea a fost dedicată achiziției de echipament de către întreprinderi mici și mijlocii, în speranța că prin aceste investiții se vor extinde în sectoare economice noi și vor putea crea locuri de muncă pentru persoanele în risc de marginalizare. Prin logica „efectului de cascadă” (trickle-down effect), grupurile marginalizate (sau în risc de a deveni) nu au fost direct țintite de către proiectele finanțate. Indicatorii de rezultat ar fi putut să asigure o legătură clară între investițiile realizate și efectul lor asupra unor grupuri țintă bine definite, dar acestea nu au fost suficient de specifice și robuste. Pentru a preveni riscul ca acest fond rateze să ajungă la oamenii care au cea mai mare nevoie de el, în următoarea iterație recomandăm:

• Reducerea ponderii investițiilor concentrare exclusiv pe decarbonizarea companiilor și reorientarea fondurilor către nevoile comunităților locale;
• Crearea unui „portofoliu echilibrat” de intervenții, care să combine proiecte de impact local pe termen scurt și mediu, cu investiții strategice pe termen lung;
• Stimularea microîntreprinderilor și a economiei sociale, pentru diversificarea economiei și crearea de locuri de muncă verzi și incluzive, cu focus clar pe atingerea unor grupuri țintă specifice.

Pentru mai multe detalii despre proiectul BOLSTER, metodele pe care le-am folosit sau mesajele pe care le transmitem la nivelul Comisiei Europene, vă invităm să parcurgeți și celelalte resurse disponibile pe site-ul oficial al proiectului aici: www.bolster-horizon.eu