Am reînceput în septembrie 2025 să ne apropiem de râul Olt, în Țara Făgărașului, cu atenția susținută prin proiectul „OLT: Oameni. Locuri. Timp”, care are ca scop să genereze momentum: atenție, dialog, cunoaștere și parteneriat pentru Olt. Aveam câteva întrebări care ardeau: care este relația oamenilor cu Oltul? Ce înseamnă râul pentru comunitățile care trăiesc lângă el? Cum arată viitorul Oltului în Țara Făgărașului și cine pune umărul la făurirea lui?
Șase luni mai târziu, avem deja câteva răspunsuri care ne încurajează să (ne) mobilizăm mai departe și care ne sugerează cum poate arăta o mai bună integrare a apei în rutinele publice și în identitatea comunităților riverane.
Ce am făcut
Am mers pe teren. Împreună cu o echipă interdisciplinară, formată din antropolog, biolog, culegător de povești, ecolog, fotograf, ghid local, am explorat tronsonul Beclean–Făgăraș–Șona–Hălmeag, în multiple iterații și în mai multe combinații de competențe. Am documentat râul de pe mal și la firul ierbii, am identificat zone cu biodiversitate mare, puncte potențiale de acces la apă și locuri în care legătura dintre comunitate și apă persistă sau, dimpotrivă, a fost iremediabil întreruptă.
Am ascultat oamenii. Am strâns povești, amintiri și cunoaștere locală de la zeci de localnici—pescari, agricultori, oameni care au crescut lângă Olt și care îl știu ca-n palmă, într-un fel pe care nicio hartă nu îl poate reda. Din aceste conversații a ieșit materia primă pentru studiul biocultural, aproape finalizat, care documentează relația dintre comunitățile riverane și apă: ce-a fost, ce s-a pierdut, ce a rămas, ce ar putea fi reconstituit.
Am lucrat cu școli și profesori. Împreună cu cadre didactice din zonă, lucrăm și testăm o metodologie de educație experiențială bazată pe râul Olt. După câteva sesiuni de formare în: educația bazată pe loc (place-based education), educație bazată pe cercetare (inquiry-based learning), alături de partenerii noștri de la Rubik School, și educație pentru natură, cu prietenii de la Schubz, profesorii testează o pedagogie care scoate elevii din clasă și îi pune în contact atât cu resursele locale, cât și cu întrebările și dilemele care definesc locurile în care trăiesc. Elevii ies afară, observă, simt, explorează, întâlnesc oamenii care dețin o uriașă cunoaștere a locurilor și a apei, făcându-și astfel propriile amintiri cu râul. Metodologia pe care o creăm va fi publicată open-source și e deschisă ajustărilor continue, disponibilă oricărei școli din regiune care vrea să folosească râul ca spațiu de învățare.
Am facilitat dialogul cu actori instituționali, societate civilă și cetățeni. Pe 9 februarie, am organizat prima întâlnire de co-guvernanță a râului Olt la Făgăraș, care a adus împreună primării, instituții ale apelor, ONG-uri, antreprenori, cercetători și cetățeni. Pe 20 martie, am continuat cu o cafenea comunitară la care au participat aproximativ 35 de oameni, care au lucrat împreună pe cinci teme mari: accesul la râu, calitatea apei, legătura afectivă cu Oltul, inundațiile și potențialul economic nevalorificat. Suntem recunoscători să lucrăm pe o temă care are puterea de a aduna oameni la masă și de a atrage idei, creativitate și muncă voluntară; oamenii își doresc în mod sincer reapropierea de râu și o mai bună îngrijire, fiind dispuși să contribuie personal la scenariul unui râu valorificat pentru comunitate.
Ce am aflat
Râul Olt contează și este puternic în imaginarul colectiv, dar relația actuală a oamenilor cu apa este foarte fragilă și foarte fragmentată, cu dezechilibre de acces și implicare. Fragilitatea se manifestă nuanțat, de la o zonă geografică la alta, și este o consecință care s-a așezat în urma mai multor tipuri de neglijență și schimbări socio-culturale. Oamenii nu mai au nevoie de râu cum aveau în trecut și, în absența unui acces facil, precum și a unor scenarii de folosire care să răspundă nevoilor actuale, s-au îndepărtat de râu— întâi fizic, apoi afectiv. Lipsa podurilor, sălbăticirea malurilor, lipsa potecilor sigure, absența unor locuri în care să se așeze pur și simplu lângă apă au dus, în timp, la tratarea râului ca element de decor în peisaj sau, mai mult, la tratarea sa ca loc de decantat gunoaie. Totodată, există o ruptură în transmiterea cunoașterii și a obiceiurilor legate de râu, accelerată de depopulare și de un stil de viață care mai puțin lasă loc simțurilor și cunoașterii în profunzime a locurilor. În plus, angajamentele civice față de bunuri comune rămân fragmentate și insuficiente în lipsa unei strategii locale coerente și asumate politic. Din punct de vedere educațional, râul prezintă puțin interes, deși mulți profesori pe care i-am întâlnit au amintiri limpezi legate de folosirea râului și de bucuria socializării la râu, iar unii elevi au o cunoaștere neașteptată a râului—de la faună și floră la locuri de îmbăiere sau povești de familie.
În același timp, oamenii știu exact ce vor. Pontoane simple. Trasee tematice minimale. Panouri informative. Locuri unde copiii să-și poată face singuri amintiri lângă apă. Inițiative care să valorifice râul fără să îl degradeze. O structură coerentă care să țină împreună toate eforturile disparate care există deja în zonă. Și, așa cum spunea unul dintre prietenii Oltului, „acțiuni mici și blânde la râu”.
Ce urmează
Proiectul intră acum în faza sa de vizibilitate publică. În iunie organizăm activări pe Olt împreună cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Fundația Comunitară Țara Făgărașului, și lansăm expoziția dedicată cercetării noastre. Tot în iunie are loc a treia întâlnire de co-guvernanță, în care grupul de lucru va continua să construiască viziunea colectivă pe următorii ani pentru râul Olt, în Țara Făgărașului.
Studiul biocultural, metodologia pedagogică și colecția de materiale documentare vor fi disponibile online, spre vară. Urmăriți-ne pentru actualizări.
Proiectul OLT: Oameni. Locuri. Timp. este finanțat de Raiffeisen Comunități, prin acceleratorul de ONG-uri în sustenabilitate, o inițiativă Raiffeisen Bank România, cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.
