Timp de 10 zile, o platformă industrială de aproape 30 de hectare, aflată într-un moment crucial de tranziție, a devenit terenul de lucru al unui grup de arhitecți, urbaniști și peisagiști, aflați la început de drum profesional, din toată țara. Rezultatul: o primă viziune strategică pentru ceea ce ar putea deveni fosta Uzină Constructoare de Mașini Reșița (UCMR).

În perioada 22-31 iulie 2026, Reșița a găzduit a doua ediție a Școlii de vară „Reșița Industrial Heritage Lab”, sub titlul „Universul Uzinal”, un program interdisciplinar dedicat platformei UCMR, un ansamblu de patrimoniu construit care se întinde pe aproape 30 de hectare, în inima centrului vechi industrial al orașului.

Atelierul a fost organizat de MKBT alături de Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială, sub egida Reșița 250 Lab, și a făcut parte din proiectul „Universul Uzinal”, realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Reșița și susținut financiar de Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul de arhitectură.

De la un furnal la un întreg univers uzinal

Dacă prima ediție a școlii de vară a avut ca obiect de studiu Furnalul nr. 2 (cel mai impunător obiectiv de patrimoniu industrial al orașului), ediția din 2026 și-a propus un salt de scară, la un obiect cu o total altă anvergură: de la un singur obiect, la un întreg ansamblu urban. Platforma UCMR reunește, pe același sit, hale industriale, clădiri administrative, vile de protocol, buncăre subterane și chiar un mic muzeu al uzinei; per total, un „univers uzinal” aflat într-un moment delicat de tranziție: o mare parte din activele UCMR sunt în prezent inactive și în proces de vânzare prin licitație. Acest moment  intens de tranziție a fost, de altfel, motivul central pentru care organizatorii au ales tema anului acesta.

O parte din transformarea acestei platforme a început deja. Sectorul care cuprindea fostul Parc al Direcțiunii și vilele (Vila Veche și Vila Roșie) au fost cumpărate de către Primăria Municipiului Reșița, cu scopul de a le refuncționaliza și deschide publicului. De asemenea, Serele Uzinale și terenul adiacent lor au fost achiziționate de Fundația Comunitară Banatul Montan și MKBT, cu obiectivul de a reda comunității o parte din această platformă industrială.

Dincolo de valoarea patrimonială a fiecărei clădiri în parte, platforma UCMR invită la o întrebare de fond: cum se regenerează un întreg ansamblu industrial, nu doar un monument izolat, și cum poate acesta redeveni parte din viața orașului?

Scenariile conturate de participanți au fost prezentate comunității într-un eveniment public de încheiere și pot pune bazele unui viitor masterplan al întregii zone, un instrument util atât pentru autorități, cât și pentru viitorii proprietari sau alți actori interesați de regenerarea platformei UCMR. Miza depășește astfel un simplu exercițiu de proiectare și devine un primul pas concret înspre o viziune coerentă pentru tot situl.

Pentru cei 12 participanți,  10 zile au însemnat documentare pe teren, analiză critică a unui sit aflat literalmente în tranziție, însușirea unor filtre și competențe esențiale (cunoașterea patrimoniului industrial prin filtrul impactului socio-cultural contemporan; utilizarea metodelor și instrumentelor actuale de documentare și analiză; interpretarea contextului existent din perspectiva oportunităților și provocărilor; elaborarea unor strategii de reintegrare în circuitul urban, etc.) și, în definitv, realizarea unor scenarii fezabile dpdv economic și urbanistic.

Metodologie și format: interdisciplinaritate pe mai multe scări

Cei 12 participanți au lucrat în trei echipe, fiecare coordonată de către un tutore, alături de un grup de 15 mentori și profesori invitați. Unii veneau Reșița sau din zonă, alții au avut acum un prim contact cu orașul, un amestec de perspective care a adus interdisciplinaritatea chiar în interiorul echipelor de lucru, nu doar în programul școlii.

Formatul de lucru a cuprins trei categorii de activități, repetate pe tot parcursul programului:

• În plimbare: explorări prin oraș, pe platformă și în împrejurimi;
• În dialog: conversații și prezentări susținute de mentori și speakeri invitați;
• În acțiune: sesiuni de lucru aplicat, în care observațiile și discuțiile au prins formă pe planșe.

Analiza a acoperit trei scări, de la macro la micro: structuri urbane și teritoriale (continuitatea rețelelor majore, naturale și antropice); patrimoniu industrial (potențialul de conversie al platformei UCMR); comunitate (nevoile și așteptările locuitorilor astăzi).

Programul a durat zece zile, precedate de trei sesiuni online și a integrat mai multe straturi de analiză: peisaj cultural, coridoare de biodiversitate, mobilitate, context macro-economic, istorii orale, context istoric și funcțional, patrimoniu construit. Straturi reflectate în expertiza variată a mentorilor și profesorilor invitați despre care se poate citi mai pe larg aici.

Ce subiecte și întrebări am abordat

Primele zile au însemnat (re)cunoașterea sitului: platforma UCMR și împrejurimile, privite din mai multe unghiuri, din interior și din exterior, de la sol și de sus. De aici au ieșit întrebările care au ghidat tot procesul și care au și asigurat firul roșu al programului :

• Relația dintre generații diferite și sit: mulți locuitorii tineri ai Reșiței nu cunosc platforma UCMR sau istoria ei și nu au dezvoltat o legătură afectivă cu locul;

• Relația dintre platformă și restul orașului: majoritatea reșițenilor locuiește departe de zona industrială, în partea nouă a orașului, ceea ce ridică întrebarea : cum poate fi adusă platforma mai aproape de viața lor de zi cu zi ?
• Scara copleșitoare a patrimoniului industrial, cu obiective numeroase, dispersate prin oraș, fără un circuit sau o narațiune care să le lege și să le facă accesibile pentru vizitatori;
• Selecția și curatorierea : într-un ansamblu de zeci de mii de metri pătrați dezafectați…ce se transformă activ, ce se conservă și ce se lasă, deocamdată, așa cum este ?
• Fezabilitatea economică a intervențiilor propuse ; într-un oraș mic-mediu, aflat în declin demografic: ce scară de utilizatori e realistă, ce funcțiuni răspund unor nevoi autentice (nu forțate), și cine administrează spațiile pe termen lung, cum arată guvernanța lor?

Participanții au remarcat totodată o serie de particularități ale sitului, care pot funcționa simultan ca provocări și ca oportunități sau elemente de potențial: relația oamenilor cu râul Bârzava (de multe ori inegală, din prisma accesului sau a apropierii afective), diversitatea patrimoniului, natura care „cotropește” situl, diferențele de cotă care permit parcurgerea sitului de la mai multe niveluri, gradul de surpriză, fluturii prezenți pe sit.

Discuțiile cu profesorii invitați au adus exemple din situri post-industriale similare din orașe mici și mijlocii din Europa de Est: activare progresivă prin intervenții temporare (care testează funcțiuni și atrag comunitate și investitori fără riscul unei conversii bruște și de o amploarea prea mare), organizarea în jurul unor noi spații publice sau trasee de mobilitate, atragerea unor noi industrii care continuă moștenirea industrială a sitului.

Chiar și în orașe mult mai populate decât Reșița, întrebarea principală rămâne: cine va folosi aceste situri, cum poți „umple” aceste ansambluri uriașe cu funcțiuni care chiar să aibă sens pe termen lung și cum abordezi aceste transformări într-un proces și nu doar într-un produs finit: de la utilizări temporare, la intervenții de tip „acupunctură urbană”, apoi prime investiții cruciale pentru viziunea pe termen lung etc. 

Rezultatele

La finalul celor 10 zile, fiecare dintre cele trei echipe a pregătit câte trei planșe, sintetizând întregul parcurs de analiză și proiectare:

• P1. Analiza și diagnoza situației existente: (dis)continuitatea coridoarelor de consolidare ecologică și de mobilitate durabilă, rețeaua de obiective cu valoare arhitecturală, principalele provocări și oportunități ale sitului;
• P2. Viziunea strategică: scenarii de conversie funcțională la nivelul întregii platforme UCMR, în raport cu nevoile și așteptările comunității;
• P3. Detalierea unei intervenții: scenarii de conversie funcțională pentru un obiect sau un ansamblu specific din platformă.

La nivelul întregii școli, toate trei echipele tratează regenerarea UCMR ca pe un proces etapizat, cu intervenții „soft” reversibile care testează utilizarea sitului înainte de investiții „hard” ireversibile; toate folosesc coridorul Bârzavei ca structură directoare, care leagă situl fragmentat de oraș de un nou coridor de mobilitate (promenada de-a lungul Bârzavei) și de rețeaua turistică regională. Există totodată o preocupare comună pentru amnezia socială față de trecutul industrial, abordată prin dispozitive de memorie și narațiune, alături de o miză explicită pe capitalul uman (formare, reținerea tinerilor) și pe soluții bazate pe natură ca strat de tranziție.

La nivel de echipă, diferențele sunt mai degrabă de logică decât de conținut: prima echipă gândește etapizarea ca secvență liniară de reactivare, dinspre curățare/consolidare înspre reindustrializare, cu accent pe conectivitate fizică (pasarele, trasee suspendate) ca principal instrument de integrare a sitului în oraș. A doua echipă structurează intervenția în jurul unor clustere tematice succesive, fiecare validat în raport cu nevoile unor categorii distincte de utilizatori (antreprenori, vârstnici, tineri etc), mizând pe o secvențiere economico-socială graduală mai degrabă decât pe una spațială. A treia echipă organizează strategia în jurul unor poli simbolici transversali (floră/faună/fabrică), cu un set de tipologii de intervenție reutilizabile la nivelul întregului fond construit, și cu cea mai lungă orizontală temporală, tratând deschiderea progresivă a sitului ca rezultat al unor priorități de siguranță și conservare, nu doar de program functional.

Rezultatele au fost prezentate public pe 31 iulie, în cadrul evenimentului „Urban Eye Film Festival” Reșița, într-o seară dedicată platformei UCMR, în care au fost proiectate și filme de arhivă cu activitatea industrial de pe platformă. Propunerile celor trei echipe vor putea fi parcurse în curând în secțiunea /resurse.

De ce a contat această școală de vară

Reșița Industrial Heritage Lab a produs, într-un moment de tranziție, în care platforma UCMR nu are o direcție comună, prima viziune strategică pentru întregul sit, adică un ansamblu de 30 de hectare. Școala de vară a produs un instrument pe care mai mulți actori îl vor putea folosi ca punct de plecare pentru un masterplan și pentru o direcție de reintegrare a sitului în circuitul public. Totodată, cei 12 participanți au plecat din Reșița cu o legătură profesională și afectivă cu acest loc, o relație atât de necesară pentruancorare și angajament pe termen lung (stewardship).

Impresii de la participanți și mentori

„O experiență de explorare a patrimoniului industrial printr-o lentilă umanistă, orientată spre viitor, construită prin dialog permanent cu profesioniști din domenii complementare și completată de ieșiri în natură, vizite pe teren și explorări urbane, totul în doar zece zile. Ce ți-ai putea dori mai mult de la o scoală de vară?” (participant)

„ O săptămână și jumătate în care înveți mai multe decât într-un semestru de facultate.” (participant)

„Reșița Industrial Heritage Lab este una dintre cele mai frumoase școli de arhitectura la care am fost și apreciez enorm entuziasmul și energia pozitivă a oamenilor care au organizat-o și a invitațiilor pe care i-am avut. Sunt foarte curioasa de cum va fi următoarea ediție.” (participant)

„Am remarcat un activism local autentic și dorință de conectare. Dialogul cu actorii locali arată că regenerarea urbană are succes doar atunci când arhitectura ascultă comunitatea și construiește pe nevoile reale ale celor care trăiesc și își desfășoară activitatea acolo.” (mentor)

Un pas înainte pentru Reșița 250 Lab

Similar ediției precedente, Școala de Vară „Reșița Industrial Heritage Lab” a funcționat ca un exercițiu aplicat de civic stewardship: grijă comună, cu implicare civică, față de moștenirea industrială a orașului. Trecerea de la scara unui singur monument (Furnalul nr. 2) la scara unei întregi platforme industriale (UCMR) marchează, pentru Reșița 250 Lab, o consolidare a acestui tip de demers: laboratorul de inovare urbană inițiat de MKBT în 2023 continuă să funcționeze ca un catalizator al unui ecosistem de co-creare, testare și implementare de acțiuni de regenerare urbană în Reșița, aducând împreună, an de an, mediul academic, sectorul public, civic și privat.

Rezultatele acestei ediții se alătură, astfel, unui parcurs mai amplu de documentare și planificare a viitorului platformei UCMR – unul dintre cele mai ample și mai complexe procese de regenerare urbană prin patrimoniu din România – pe care MKBT, alături de partenerii săi, îl continuă dincolo de școala de vară, prin proiecte precum acordul de parteneriat pentru accesul multi-partit pe sit sau campania de finanțare civică pentru achiziția Serelor Uzinale.

Mai multe despre inițiativele laboratorului puteți citi pe www.muzeulvirtualresita.ro.

—

Școala de vară „Reșița Industrial Heritage Lab” este parte din proiectul „Universul Uzinal”, realizat în parteneriat cu Primăria Reșița și susținut financiar de Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul de arhitectură. Organizată sub umbrela Reșița 250 Lab.