În România, fenomenul școlilor nefolosite a luat amploare în ultimele decenii, ca rezultat al migrației populației către centre urbane sau în diaspora, scăderii natalității și reorganizărilor administrative ale rețelei școlare. Între 1998-2023 populația școlară din România a scăzut cu 25%, fenomen mai pronunțat în mediul rural. În aceeași perioadă, rețeaua de unități de învățământ a fost restructurată și restrânsă cu nu mai puțin de 76% (Conform datelor INS privind unitățile de învățământ). Acest proces a generat dezafectarea a mii de clădiri cu funcțiune educațională. Aceste spații, de o valoare socială, comunitară și chiar arhitecturală semnificativă, reprezintă acum un patrimoniu nevalorificat, care riscă să fie pierdut în lipsa unei viziuni de transformare sustenabilă.

Totodată, școlile nefolosite constituie o oportunitate pentru comunitățile locale și pentru planificarea urbană. Reutilizarea acestor clădiri poate genera spații culturale, sociale sau educaționale alternative, contribuind la revitalizarea satelor și orașelor mici. Fenomenul nu este doar unul de pierdere, ci și de potențial neexploatat: prin cercetare, intervenții arhitecturale și strategii de implicare comunitară, patirmoniul construit educațional latent poate deveni o resursă vie, care să întărească identitatea locală, să stimuleze coeziunea socială și să sprijine dezvoltarea durabilă.

Imagini cu școlile abandonate din Com. Ariceștii Zeletin, Jud. Prahova (stânga) și Com. Malu cu Flori, Jud. Dâmbovița (dreapta) / Foto: MKBT

Astfel, în 2026, ne propunem să facem un pas în față înspre a crea o viziune sistemică de abordare a acestui tip de patrimoniu latent. Proiectul de cercetare prezentat în continuare este complementar demersului comun de advocacy în domeniul revitalizării patrimoniului construit latent – pentru eficientizare legislativă și dezvoltarea de politici publice care să înlesnească munca celor activi în domeniu, pe care îl implementăm împreună cu organizațiile implicate în proiectul „Heritage Stewardship Support Program” și cu comunitatea Latent/Emergent.

Proiectul se structurează în jurul a trei componente principale, complementare, care urmăresc să investigheze, să documenteze și să valorifice patrimoniul educațional latent din România.

Prima componentă își propune să înțeleagă cum pot fi refolosite clădirile școlare vechi și abandonate, printr-o analiză detaliată la nivel național și prin studierea tipurilor de arhitectură școlară din cel puțin 4 județe din România, din regiuni istorice diferite, Transilvania și Muntenia.

A doua componentă urmărește identificarea și analiza proiectelor existente în care foste școli sau alte clădiri educaționale abandonate au fost transformate și redate comunității, cu scopul de a învăța ce a funcționat, ce dificultăți au apărut și de a explora cum astfel de inițiative ar putea fi replicate la scară mai largă.

A treia componentă pune accent pe implicarea arhitecților, urbaniștilor, autorităților și altor actori relevanți în discuții despre ce s-ar putea face în viitor cu școlile abandonate din România.

Exemple de valorificare a acestor clădiri au început deja să apară în câteva zone din țară.  Aceste inițiative, deși limitate ca număr și amploare, demonstrează beneficiile concrete aduse comunităților locale, atât din perspectiva coeziunii sociale, cât și a păstrării patrimoniului construit. Astfel, școlile nefolosite nu mai reprezintă doar un simbol al declinului demografic, ci pot deveni puncte de plecare pentru proiecte de regenerare locală și valorificare sustenabilă a patrimoniului educațional. Avem încrederea că aceste practici pot fi scalate în beneficiul și al altor comunități locale, dacă vor deveni mai bine cunoscute și susținute cu programe de sprijin dedicate.

Fosta clădire a școlii Pittner din Reșița, transformată în centru cultural de către Primăria Municipiului Reșița.

Fosta clădire a școlii din Calbor, transformată în centru educational alternativ de către Institutul de Cercetare Făgăraș, ONG ce a concesionat clădirea școlii de la primărie.

Fosta clădire a școlii din Angofa, jud. Mureș, transformată în Centru de educație pentru natură și de studiu a biodiversității de către un ONG cu activitate în domeniu

Proiectul de cercetare „ Patrimoniul educațional abandonat: tipologii și scenarii de reutilizare adaptive” este susținut de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură.