✨ A mai trecut o bogăție de an. ✨

Munca noastră de peste an numără nu doar proiecte și evenimente, ci și cuvinte, concepte și idei pe care le-am tot rostogolit, o amprentă discursivă și manifestă a modului în care gândim și lucrăm. Când tragem linie, ne dăm seama că am operat constant cu aceleași idei de forță: custodie civică (civic stewardship), resurse locale și ancorare în loc (place based) viziune colectivă, descindere într-un loc sau altul și…neapărat furnalul, care ne-a ocupat aproape toată vara.

Privite împreună, cuvintele ăstea descriu mult din modul nostru de a privi regenerarea urbană și, implicit, de a acționa. Începem din sau revenim în locuri, descindem în echipă;stăm, observăm, ascultăm. Lucrăm cu oamenii care țin locul în viață și cu cei care îl influențează, fiecare ancorat în propria poziție pe harta comunității civice. Încercăm să construim în pași o viziune comună, construită pe resursele, limitele, dorințele și oportunitățile locale – o viziune care mizează pe custodie locală: pe cunoaștere, pe capacitatea oamenilor de a acționa, pe atașament și pe o formă de obligație morală față de loc. Acolo, la intersecția lor, simțim că munca noastră e relevantă și prinde contur.

Și când simțim că prindem rădăcini și contur într-un loc, vorbim despre asta. Am participat anul acesta la o mulțime de conferințe, de multe ori ca speakeri invitați (NOD Talks, M100, Forumul Organizațiilor de Patrimoniu, Transatlantic Mountain Cultures, ETC ), am făcut vizite de studiu (Dolni Vitkovice, Rep. Cehă, Mina Istorică Ignacy, Polonia) și am participat la o groază e evenimente de învățare.

Ne simțim mândri că am reușit să câștigăm finanțări locale importante anul acesta: AFCN, cu „Trezim Furnalul!”, OAR, cu „Școala de Vară de la Reșița” (pe 2025 și inclusiv pentru anul viitor), cu o cercetare despre speța școli abandonate și pentru a face o publicație despre patrimoniul industrial reșițean, finanțarea Raiffeisen Comunități cu proiectul „OLT: Oameni. Locuri. Timp.” Totuși, am avut și nereușite; ca parteneri în consorții internaționale pentru finanțări europene, anul acesta n-am fost printre câștigători. Însă, efortul aplicării, al gândirii în termeni de parteneriat, precum și relațiile construite peste granițe, pe teme care depășesc imediatul fiecărui/eia dintre noi, sunt binevenite și rămân câștiguri în sine.

–

Iată, așadar o scurtă trecere prin activitatea noastră din 2025. Mai jos, lăsăm și câteva recomandări de conținut creat de noi, dezvoltat în diverse acțiuni, interacțiuni și reflecții.

ACTIVE LATENTE

1. Heritage Stewardship Support Program (2024 – 2026)

• Am trecut cu toate echipele din programul „Deschis!” prin exercițiul de setare de viziune și realizare a unui plan de revitalizare, cu scopul de a oferi mai multă claritate despre pașii de parcurs în următorii ani (inclusiv în eforturile de fundraising) și ecosistemul de sprijin necesar de consolidat pentru a ajunge la viziunea dorită;
• Am continuat cu un exercițiu de stakeholder mapping (hartă a actorilor), important pentru a vedea care sunt actorii relevanți cu mize similare echipelor, ce relații există, unde sunt tensiuni, goluri sau (potențiale) intersecții sau colaborări favorabile pentru viziunea schițată în pasul anterior. Harta este și un instrument care ne ajută să privim un loc ca fiind un spațiu viu, să urmărim în timp ecosistemul de lucru–aproape întotdeauna fluid, sensibil la schimbări, reacții și intervenții, care poate sugera inclusiv direcții de acțiune în care e nevoie de prezență sau recalibrare. Totodată, o astfel de hartă ne pregătește pentru stakeholder management: ce tipuri de interacțiuni urmează, cu ce persoane începem, care sunt cei care pot influența o acțiune (formal sau informal), cine poate mișca lucruri discret, cine poate pune piedici, în special în comunități rurale, unde se află echipele cu care lucrăm noi. Stakeholder mapping e primul pas în crearea relațiilor necesare pentru muncă sistemică, integrată, cu grijă față de cei care au fost înaintea noastră într-un loc sau care au altfel de cunoaștere pe care noi o putem completa;
• În luna iunie am organizat o tabără de fundraising strategic, cu Jan Kroupa, expert internațional cu peste 20 de ani de experiență în filantropie și dezvoltare organizațională, fondator al Czech Fundraising Center. Am scris pe larg despre cum sprijinim aceste organizații care nu doar că trebuie, dar chiar dăinuie dincolo de viața profesională a celor care au în grijă clădirile de patrimoniu; mai multe, aici;
• Partenerii noștri de la Synerb au lucrat câteva luni în regim 1:1 cu echipele pentru a dezvolta activități economice generatoare de venit și pentru a pregăti planuri de sustenabilitate financiară potrivite pentru spețele de patrimoniu cu care lucrează. O parte importantă a lucrului cu patrimoniul este capacitarea și profesionalizarea echipelor pentru a putea susține îndelung spațiile și, prin extensie, locurile de care se ocupă, fără a depinde exclusiv de finanțări punctuale și depășind momentul de entuziasm și motivație de început. E esențială, așadar, creșterea înspre a putea ține deschis un loc, a plăti oameni regulat, a lua decizii economice în sprijinul cultural, civic, artistic, social al clădirii pe care o îngrijesc;
• Majoritatea echipelor au trecut și printr-o sesiune de pitching pentru obținerea unor premii de tipul „seed-funding,” în valoare de 5.000 USD. A fost o bucurie să vedem cum rodesc eforturile depuse în cadrul programului, din acești doi ani de lucru. Anul acesta, patru dintre echipe vor și implementa proiecte pilot de activitate economică care vor contribui la creșterea sustenabilității financiare și la susținerea activităților de restaurare și promovare a obiectivelor de patrimoniu. 

2. Comunitatea de practică Latent/Emergent

• În Latent/Emergent am organizat trei sesiuni de schimb, anume: (1) Reimaginarea viitorului siturilor industriale – Mina Ignacy, cu Marek Gołosz și Daniela Copaci, sesiune organizată împreună cu Bankwatch România; (2) Experiențe de vizitare: strategii, metode, bune practici, cu Alexandra Mihailciuc și Alina Rizescu, și (3) River Stewardship, cu Jonee Brigham. Primele două sesiuni sunt de găsit aici, pe ultima, din păcate, nu am reușit să o înregistrăm;
• Anul 2025 este anul în care am deschis comunitatea L/E înspre creștere și consolidare, invitând oameni care au făcut deja muncă susținută și relevantă în domeniu la o colaborare mai strânsă și mai susținută. Împreună cu Tamina Lolev (Nod Makerspace), Alexandra Mihailciuc (Designers Thinkers Makers), Luca Ciubotaru (Rădăuțiul Civic), Diana Iabrașu (Albastru, Galeria Artep), Alexandra Mocioiu (Front la Dunăre), Lavinia Cociubei (Petru Italus Trust), am creat două grupuri tematice de lucru, unul în co-guvernanță și unul în interpretare de patrimoniu. Ne dorim să facem exerciții de viziune și de colaborare în aceste grupuri și să creștem nu doar L/E, ci și întreg domeniul revitalizării de patrimoniu construit;
• Suntem activi, totodată, la nivel național pentru consolidarea sectorului ONG-urilor care au grijă de patrimoniu și ne bucurăm să fi contribuit la conversații importante despre acest domeniu în cadrul Forumului Organizațiilor de Patrimoniu 2025. 
• Pentru anul viitor, planul este să cercetăm temeinic două spețe de patrimoniu abandonat și latent, care, de altfel, ne sunt și dragi: (1) școli și grădinițe abandonate, o speță din ce în ce mai vizibilă și mai relevantă la nivel național, cu potențial de a reveni ca spații terțe în comunități, și (2) speța căi ferate, o categorie de infrastructură de patrimoniu care ar putea fi convertită în trasee de mobilitate sustenabilă sau trasee culturale. 

3. Trezim Furnalul! Strângem rândurile în jurul ultimului furnal reșițean

În 2025 am strâns rândurile în jurul Furnalului nr. 2, unul dintre cele mai impunătoare și remarcabile construcții de patrimoniu industrial din Banatul Montan. În continuarea demersurilor noastre de reactivare a patrimoniului industrial reșițean, anul acesta am creat cadrul pentru un exercițiu colectiv de reflecție, dezbatere, cunoaștere a istoriei furnalului și explorare a potențialului său de patrimoniu pentru comunitate și oraș, în împletire cu activitatea curentă a sitului industrial pe care se situează, prin câteva acțiuni importante:

• Restructurarea economică care a dus la închiderea sau reducerea activității multor mari uzine nu a fost un fenomen care a afectat doar România ci și întreg spațiul post-socialist. Ne-am propus să descoperim cum au tratat alte state din Europa Centrală și de Est transformarea aceasta fundamentală a industriilor grele și moștenirea siturilor dezafectate cu istorii de sute de ani. Astfel, la final de iunie am fost într-o vizită de studiu în regiunea Moravia – Silesia, care se extinde în partea de nord-est a Cehiei, până peste graniță în Polonia. Am descoperit aici procesul de transformare a două situri industriale axate pe siderurgie și minerit – complexul Dolni Vitkovice din orașul Ostrava, Republica Cehă, și Mina Istorică Ignacy din orașul Rybnik, Polonia. Despre această vizită puteți citi mai multe aici.
• Am lansat Grupul de Istorii Orale (GIO), un grup de cercetători și povestitori în dialog cu reșițeni. Metoda istoriilor orale scoate cercetarea din arhivă și documente și o readuce la viață. Astfel, scopul GIO a fost să capteze povești direct de la cei care au trăit evenimente importante, au experimentat viața uzinelor și transformarea cartierelor reșițene, au participat la mișcări sociale, sau ale căror experiențe obișnuite cotidiene ilustrează un moment în timp și o etapă culturală. A ieșit tare bine, așa că vrem să continuăm Grupul de Istorii Orale în demersuri recurente de cercetare de-a lungul anilor următori, ca un pilon important al Muzeului Virtual Reșița, acesta continuându-și rolul de depozitar al istoriei orașului, accesibil oricui. 
• Am promis în 2024, după ediția pilot a Street Delivery și UrbanEye Film Festival la Reșița, dedicată Fantasticului Funicular, că ne vom regăsi tot în jurul unui „F”. Și exact asta am făcut: am organizat „Trezim Furnalul!”, a doua ediție a evenimentului Street Delivery Reșița, dedicat Furnalului nr. 2. Alături de UrbanEye Film Festival am adus în discuție istoria furnalului, a oamenilor care au lucrat în fostul Complex Siderurgic Reșița de-a lungul timpului și cum poate acest obiectiv de patrimoniu să fie valorificat 
• Am colaborat cu o mulțime de parteneri locali, regionali și naționali, printre care: Muzeul Cineastului Amator, Fundația Comunitară Banatul Montan, Centrul Cultural Școala Pittner, Atelierul Non-Formal de Planificare Spațială, Asociația LittleImpro, Asociația Encore, Asociația De-a Arhitectura, Dash Film SRL, Fundația9, Nevo Parudimos, cu sprijinul Primăriei Reșița și al Artrom Steel Tubes. Puteți citi pe larg despre retrospectiva celor trei zile de eveniment aici. 
• Am explorat prime scenarii de conversie funcțională pentru furnal, astfel încât activitățile propuse pentru revitalizarea acestuia să nu interfereze și nu afecteze activitatea economică de pe sit, în cadrul „Reșița Heritage Industrial Lab” – o școală de arhitectură organizată sub egida Reșița 250 Lab. Puteți parcurge rezultatele școlii de vară și detalii despre metodele folosite, sub îndrumarea unui colectiv interdisciplinar de specialiști în arhitectură, urbanism, design, antropologie, dezvoltare locală și comunitară, aici. 

4. ReInd-BBG: ReIndustrialisation following the Brownfield is Better than Greenfield Principle 

• Continuăm să sprijinim Primăria Municipiului Reșița să dezvolte o viziune pentru regenerarea fostului sit industrial Mociur-Triaj-Valea Țerovei și întregul consorțiu de proiect să creeze instrumente de atragere de investitori, să gândească mecanisme de guvernanță participativă pentru siturile industriale de tip brownfield de-a lungul Dunării;
• Anul acesta am actualizat setul de materiale folosite de către Primăria Municipiului Reșița în eforturile de atragere a investitorilor, pe care le puteți consulta pe site-ul https://www.investinresita.ro/ și am sprijinit autoritățile locale din consorțiu să gândească materiale similare pentru siturile industriale pe care lucrează;
• Am participat la cele două întâlniri ale partenerilor din Zenica, Bosnia și Herzegovina și cea din Vratsa, Bulgaria în care, printre altele, am contribuit și cu 2 ateliere: unul axat pe modalități de atragere a investitorilor privați în orașele partenere și unul centrat pe metode de cooperare și de satisfacere a nevoilor astfel încât aceste investiții să fie de lungă durată.

ORAȘ – NATURĂ

1. OLT: Oameni. Locuri. Timp.

• Sunt foarte frumoase începuturile de proiecte. Cum scriam mai sus, când începem într-un loc, avem de luat la pas, de ascultat și de învățat. La bilanțul acestor patru luni de când am dat startul proiectului, numărăm o mulțime de oameni întâlniți, în comunitățile de lucru, Hălmeag – Șercaia, Mândra – Șona, Făgăraș și Beclean, și o mulțime de idei care-și pot vedea valorificarea probabil și în următorii 10 ani 🙂 Mulțumim, Iulian Burghiș, Diana Iabrașu, Ștefan Cibian, Alina Zara, Emilia Ciurchea, Dana Graura și mulți alții 
• Ne-am propus să elaborăm o metodologie pedagogică bazată pe loc și pe apă, iar pentru asta lucrăm împreună cu Rubik School, care vor contribui cu perspectiva învățării pe bază de cercetare. Suntem foarte bucuroși de această colaborare și foarte curioși să lucrăm cu școlile din mediul rural, precum și să implementăm perspectiva ancorată în loc (en. place-based);
• Suntem în lucru și cu studiul biocultural dedicat relației dintre oameni și râul Olt. Am avut trei descinderi în teren, în care am identificat atât potențiale locuri de acces la râu, cât și zone de sălbăticie, greu accesibile, dar atât de prețioase. Am discutat cu localnicii din comunitățile incluse în proiect despre rutine de folosit apa de râu, tradiții de Bobotează, tehnici de pescuit sau viziuni de îngrijire a întregului ecosistem al apei, dintr-o perspectivă multigenerațională.
• În sprijinul unei viziuni colective și participative pentru valorificarea sustenabilă a Oltului pentru oameni și comunități, suntem în dialog cu mai multe organizații civice, cu instituții locale și departamente care au printre obiectivele lor o bună colaborare pentru râu. 

2. Reșița cu fața spre pădure

În continuarea mobilizării în jurul „Fantasticului Funicular” din 2024, anul acesta am explorat alături de Fundația Comunitară Banatul Montan feluri prin care dealurile din jurul Reșiței (capetele structurii metalice a funicularului, care urmează să fie transformată în traseu pietonal și de biciclete) ar putea fi și mai prezente în viața reșițenilor și activate ca parte dintr-o rețea mai amplă de trasee pentru natură. Sprijinim, în acest sens, FCBM, să gândească un fond tematic de educație pentru natură și să dezvolte metodologia de evaluare, la nivelului anului 2026, a accesului la experiențe directe în natură a tinerilor/copiilor din Reșița, ca valoare de referință de bază în demersuri ulterioare de măsurare a impactului fondului.

3. Parcul Natural Văcărești București în vizită de studiu la Berlin

• Am ghidat o vizită de studiu la Berlin pentru echipa PNB, care și-a dorit să se inspire de modul în care orașul se descurcă cu relația și echilibrul om-natură. Ce-a ieșit este cuprinzător detaliat de oamenii PNB, aici.

4. Bolster (2022 – 2025)

• Anul acesta am încheiat cei trei ani de lucru împreună într-un consorțiu internațional european, alături de care am investigat punerea în practică a principiului „a nu lăsa pe nimeni în urmă” asociat politicilor de tranziție justă trasate de Comisia Europene prin Pactul Verde European. Scopul cercetării a acela de a înțelege modul în care comunitățile locale percep și sunt afectate de politicile legate de tranziția justă și cum ar putea arăta câteva procese participative care să faciliteze implicarea comunităților locale în decizii pe acest subiect.
• Pe parcursul celor trei ani de proiect, am realizat împreună peste 300 de interviuri cu organizații non-guvernamentale, mediul academic, autorități publice naționale și locale, companii private, persoane marginalizate și societatea civilă din șase zone de tranziție din Europa. Am facilitat forumuri civice și Coaliția pentru Tranziție Justă în Prahova și am pus în practică prime proiecte comunitare care creează punți între ideea de tranziție justă și nevoile reale ale comunităților marginalizate, în speranța că astfel de mecanisme decizionale participative ar putea fi replicate pe viitor.
• În 2025, ne-am luat timp de reflectat la concluziile proiectului de cercetare, am trasat recomandări pentru o tranziție mai justă pe viitor și am împărtășit rezultatele științifice și practice cu reprezentanți din alte 40 de regiuni din Europa; 
• În iunie 2025, consorțiul a adresat o scrisoare formală Comisiei Europene, bazată pe concluziile proiectului, subliniind necesitatea consolidării Mecanismului pentru Tranziție Justă și simplificării accesului la finanțare pentru organizațiile locale implicate în tranziție, cu recomandări concrete pentru politici viitoare; 
• Tot în 2025 a fost finalizată și pusă la dispoziție publicului Biblioteca de resurse BOLSTER, un set de instrumente practice, de la metode de cercetare participative precum Photovoice, până la ghiduri de planificare și evaluare, concepute să sprijine autoritățile locale, ONG-urile și alți actori în implementarea proceselor de tranziție justă în comunitățile lor. 

Puteți citi pe larg despre rezultatele și instrumentele BOLSTER pe pagina oficială a proiectului: https://bolster-horizon.eu/

LOCUIRE

Începem cu o confesiune: dintre toate subiectele la care lucrăm, Locuirea este cel mai dificil teren pentru mobilizat finanțare, aliați, interes și conștientizare și asumare politică în domeniul locuirii juste. Așadar, anul ăsta ne-am concentrat fix pe a aduna aceste „pietre de temelie”, care în viitor pot duce la acțiuni concrete, complexe și cu impact: am învățat, ne-am extins baza de aliați și prieteni în domeniu atât în țară cât și în Europa, și am contribuit cu expertiza noastră tehnică în consultări și discuții publice care conduc la politici de locuire mai bune.

1. Am învățat – la International Social Housing Festival în Dublin și împreună cu FEANTSA în Lyon

În luna iunie am fost la ISHF , unul dintre cel mai mare evenimente din lume dedicate locuirii sociale. Acolo s-au adunat policymakers, ONGuri, grupuri civice, și dezvoltatori imobiliari responsabili – de la cei instituționali (ex. companii de stat care construiesc locuințe sociale) la cei mai experimentali (ex. cooperative de locuire din Spania sau Serbia). Am fost și în Lyon, unde am văzut cum ONG-urile locale, primăria, și un minister dedicat locuirii reușesc să transpună principiul de housing first în practică. Am învățat mult și mai ales am visat mult la cum am demonta și reconstrui radical sistemul de construcție, alocare și gestionare a locuințelor sociale în România.

2. Ne-am făcut noi prieteni și aliați, în țară și în afara ei.

De anul acesta ne-am alăturat rețelei European Impact Housing Network. Împreună, facem lobby la nivel European pentru a revitaliza și extinde metodele prin care abordăm locuirea accesibilă (EN: affordable) și socială. În țară, am inițiat alături de Habitat for Humanity o rețea de actori ai societății civile numită Coaliția pentru Locuire. Am mapat și inițiat discuții cu oricine credem că ar putea juca un rol mai mare în realizarea dreptului la locuire – ONG-uri, finanțatori și dezvoltatori etici, grupuri de acțiune locală și primării. Așa am ajuns și în câteva așezări informale (ex. Sfântu Gheorghe) unde am putut să ne împărtășim expertiza tehnică cu actori locali care au inițiat demersuri pentru a aduce locuitorii așezării informale în condiții de trai sigure și legale.

3. Am fost mai vocali pe subiect și (sperăm că) am contribuit la politici publice mai bune

Anul acesta a semnalat un moment de cotitură în viitorul politicilor de locuire, iar acest val pornește de la Comisia Europeană prin nou înființatul Housing Task Force. Am participat la demersul lor de consultare publică pentru Planul European pentru locuințe la prețuri accesibile, semnalând care sunt nevoile urgente de intervenție în domeniul locuirii sociale în România. La nivel național, am participat la întâlnirile de lucru organizate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru a construi un program de intervenție relevant pentru reglementarea așezărilor informale. În rest, încercăm să fim din ce în ce mai vocali către un public larg. Am scris despre situația locuințelor sociale din țară pentru revista Igloo, am discutat subiectul cu Snoop, cu podcastul Oraș în Tensiune, și încercăm să scriem mai des pe blogul MKBT.

Țineți aproape în 2026!