VECINĂTÁTE, vecinătăți, s. f. I. 1. Starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva;
Ce înseamnă locuirea colectivă în România de astăzi și cum se mai împacă aceasta cu vecinătatea? Mai este vecinătatea parte din locuirea împreună în oraș? Care e relația de facto între locuire și vecinătate în prezent? Și ce putem învăța din modelele de locuire experimentate de oamenii orașelor noastre în ultimii 100 de ani?
Proiectul „LO VE: locuire și vecinătate”, derulat în octombrie – decembrie 2018, a pus în discuție viitorul locuirii colective în România, readucând în atenție modele de locuire în comun experimentate în România de-a lungul ultimilor 100 de ani și elemente care au jucat un rol în a țese legăturile între oameni și loc, între înăuntru și afară.
Proiectul a fost implementat în parteneriat cu Arta în Dialog, Asociația VIRA și De-a Arhitectura și finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, și a inclus o expoziție itinerantă (expusă la București și Cluj), proiecții de filme și de scurtmetraje, ateliere pentru copii și dezbateri.
Fără a compune o monografie completă a a locuirii colective din ultimii 100 de ani, atât expoziția LO _VE: locuire și vecinătate, precum și evenimentele conexe, au constituit o invitație de a găsi din trecut răspunsuri la provocările de azi și de mâine ale noastre, ale locuitorilor.
Mai jos – un extras din textul curatorial al expoziției:
„Majoritatea dintre noi locuim la bloc sau fugim de bloc, spre casa din suburbie, unde ajungem să ne înconjurăm de garduri înalte ca să ne separăm cât mai mult de vecini. Alternative sunt rare și greu de imaginat. În majoritatea cazurilor, locuirea pare a fi ceva exclusiv privat: contează doar universul intim dintre pereții apartamentului sau ai casei, iar spațiile comune semi-private sau publice par rare sau neinteresante. Nu (mai) e loc pentru conviețuirea cu ceilalți. Dar nu a fost mereu așa.
Despre ce vorbim mai exact când pomenim de locuire colectivă? Aceasta nu se rezumă doar la tipul de locuințe la bloc construit în ultimii 70 de ani. Și cu siguranță nu este doar o sumă de locuințe individuale. Locuirea colectivă presupune și o serie întreagă de spații intermediare, ale cotidianului,care fac trecerea între interior și exterior sau între spațiul public și cel privat, și care prilejuiesc cunoașterea vecinului și interacțiunile din comunitatea mai mare sau mai mică a locuințelor.
Dacă ne gândim fie și numai la ultimii 100 de ani, vom constata că în România am trăit și experimentat forme mult mai diverse de locuire în comun decât cele imaginate și construite astăzi, care la timpul lor reușeau să țeasă mai bine legăturile între oameni și loc, între înăuntru și afară, între noi și ceilalți, vecinii noștri.
Expoziția LO_VE. Locuire și vecinătate pornește din 1918 (începutul reconstrucției, al modernizării și armonizării practicii în domeniul locuirii) și urmărește legi, modele, politici și evenimente care au influențat evoluția locuirii în ultimii 100 de ani la noi în țară. Nouă (9) modele de locuire în comun ajung sub ochii noștri și ne provoacă să reflectăm asupra modului în care construim și locuim astăzi în orașele noastre și a posibilităților pe care le (mai) avem de a concilia nevoia de intimitate cu întâlnirea cu ceilalți.
Poate fi casa cu adevărat „o închidere ce se deschide”, cum zicea Noica? Și ce rol joacă spațiul și organizarea lui în „deschiderea închiderii” ? Ce putem învăța din modelele de locuire experimentate de oamenii orașelor noastre în ultimii 100 de ani? Expoziția LO_VE. Locuire și vecinătate nu se vrea un răspuns exhaustiv, ci doar o fericită întâlnire cu momente importante din trecutul locuirii, care să ne ajute să răspundem mai bine provocărilor prezentului ei și să punem semnul corect (+/-/=) între locuire și vecinătate.”
În cadrul expoziției au fost proiectate și 3 scurtmetraje realizate de Asociația VIRA, care au atras atenția asupra a 3 tipuri de spații sau praguri care au jucat un rol în a media relația locuitorilor cu vecinătatea, înțeleasă atât ca spațiu, cât și ca apropiere sau deschidere către ceilalți:
- Curtea din mijlocul unui ansamblu de locuințe,
- Delimitările și îngrădirile
- Spațiile comerciale din cartiere.
Realizate sub forma unor scurte colecții de povești și imagini, ele au avut rolul de a stârni mai degrabă întrebări și teme de reflecție, și mai puțin de a da răspunsuri sau propune soluții.
